Clasificarea Ficțiunii - Călătorie printre forme și sensuri

De ce este nevoie să clasificăm ficțiunea? În procesul creativ ne folosim și de tropi, de scheme și structuri specifice anumitor categorii ficționale. Nu pentru că facem acest lucru mereu conștient, ci pentru că preferințele noastre ne îndrumă instinctiv spre anumite forme. Pentru a ști însă în ce categorie se încadrează un text, ajută să ne documentăm cu privire al formele literare diverse, care vizează în structura lor două mari categorii din punctul meu de vedere.

Ficțiunea se clasifică ținând cont de formă, pe de o parte și de conținut, pe de altă parte.

Astfel, dacă ne uităm la formă, putem clasifica ficțiunea în modul următor:

1. În funcție de formatul narativ, determinat de numărul paginilor:

   a) Romanul: cu peste 70.000 de cuvinte, cu mai multe fire narative. Exemplu: Ana Karenina (Lev Tolstoi);

   b) Novella: mai scurtă decât romanul, dar mai lungă decât nuvela. Exemplu: Toate diminețile lumii (Pascal Quignard)

   c) Nuvela (Short Story): un singur fir narativ, puține personaje. Exemplu: Moara cu noroc (Ioan Slavici)

   d) Flash Fiction: sub 1.000 de cuvinte.

   
   

2. După perspectiva narativă, determinată de persoana narațiunii:

   a) Narațiune la persoana I. Exemplu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (Camil Petrescu)

   b) Narațiune la persoana a II-a. Aceasta este foarte rar întâlnită, pe motiv că presupune adresarea directă către cititor. De exemplu: „Mergi pe marginea râului pierdut pe gânduri. Nimic nu te poate trezi din visare. Îți vin în minte mai multe momente petrecute alături de ea. Este atât de delicată și de suavă!”. Narațiunea presupunând o apropiere a personajului de cititor, această persoană în spațiul ficțiunii are efectul contrar și imperativul adaugă o notă de urgență și impunere care nu sunt potrivite în context.

   c) Narațiune omniscientă. În cadrul acesteia, naratorul cunoaște totul despre lumea construită, inclusiv gândurile și sentimentele personajelor. Poate intra în universul lor când dorește, poate să descrie tot ce se vede, el având capacitatea să se joace cu punctul de vedere exact ca o zeitate care le cunoaște pe toate. În narațiunea omniscientă însă, pentru a menține vie atenția, curiozitatea cititorului este necesară o doză de reținere, căci trebuie să existe un echilibru fin între ceea ce se spune și ceea ce se omite. Exemplu: Mizerabilii (Victor Hugo).

   d) Narațiunea la persoana a III-a limitativă: Naratorul în acest tip de narațiune nu știe totul, nu vede totul. Se alege un personaj, de regulă, din perspectiva căruia se relatează povestea și prin ochii căruia cititorul cunoaște lumea descrisă. Un exemplu potrivit este Harry Potter și Piatra Filosofală (J.K. Rowling), pentru că cititorul descoperă universul magic din lumea vrăjitorilor prin ochii lui Harry.

   
   

   Dacă ne uităm la conținut, putem clasifica ficțiunea în modul următor:

   
   

3. După realismul poveștii:

   a) Ficțiunea realistă (ficțiunea ca o oglindă). Așa cum a spus Stendhal, literatura poate fi ca o oglindă purtată pe un drum. Astfel, ficțiunea realistă reflectă viața așa cum este, cu personaje credibile și complexe, evenimente plauzibile, detalii precise și credibile, teme inspirate din realitate, de natură socială și psihologică. Realismul poate fi de mai multe tipuri: clasic (sec.XIX), social, psihologic, magic, grotesc, documentar. Exemple: Marile Speranțe (Charles Dickens), Ion (Liviu Rebreanu), Frații Karamazov (F.M. Dostoievski).

   b) Ficțiunea speculativă (ficțiunea ca magie). Acest tip de ficțiune explorează lumi imaginare, realități alternative, imaginând viitoruri posibile și arătând nu ceea ce este, ci ceea ce ar putea fi. Are drept caracteristici explorarea necunoscutului (tehnologie, magie, lumi paralele, evenimente supranaturale), lumi alternative (bazate pe știință sau fantezie pură), reguli interne foarte bine definite, teme sociale și filosofice. Subgenuri ale acesteia: Science Fiction (SF) - Hard SF, Soft SF, Cyberpunk, Space Opera, Fantasy - High Fantasy, Low Fantasy, Dark Fantay, Fary Tale Fantasy, Horror, utopie/Distopie, Alternative History. Exemple: Fundația (Isaac Asimov), Harry Potter (J. K. Rowling), Dracula (Bram Stoker), 1984 (George Orwell).

   
   

4. După genul literar:

   a) Ficțiune literară. Accentul se pune pe stil, pe profunzimea psihologică a personajelor, temele abordate sunt filosofice. Forma textului poate fi mai importantă decât ceea ce se spune, din acest motiv contează mai mult cum-ul decât ce-ul. Exemplu: Un veac de singurătate (Gabriel Garcia Marquez).

   b) Ficțiunea de gen. Se concentrează asupra conținutului, a firului narativ (plot) și a personajelor în aceeași măsură. Include texte cu reguli specifice genului. Tipuri: Fantasy, SF, Horror, Mister și Thriller, Romance, Istorică. Exemple: Cronicile din Narnia (C.S. Lewis), Mosștenirea (Chrsitopher Paolini).

   
   

   EXERCIȚIU

1. Acum, ținând cont de aceste clasificări, în ce categorie / categorii s-ar încadra textul tău?

2. Poți exersa citind textul unui alt autor pentru a vedea în ce acategorie / categorii s-ar încadra.

3. Te poți juca prin imbinarea mai multor categorii în textul tău. Cerul este limita.