Ce tip de scriitor ești?

Am făcut anterior distincția între Muză și Critic. Muza presupune contactul cu necunoscutul, pe când Criticul presupune legătura cu ceea ce e cunoscut. Aceste două extreme sau căi pot fi folosite împreună în procesul creativ, pentru că nu există o rețetă prestabilită.

Dar ce presupune fiecare și în ce etape ale procesului creativ le folosim? Pentru a răspunde la această întrebare, voi sintetiza totul într-un tabel după cum urmează:

MUZA	CRITICUL
intuitivă	Rațional
Energia feminină	Energia masculină
Conținută	Conține
Fără structură, precum apa, aerul, focul	Structurat precum pământul și metalul
creativă	arhitectul
emoție	acțiune
Trăiește în moment	Are privirea ațintită asupra scopului
Simte	Face
Creează din tăcere	Creează din experiență
Nu are identitate	Caută să și să se definească
Inconștientul	Conștientul
Inspirația	Gândirea
Vulnerabilitatea	Puterea

Pornind de la aceste distincții, există două tipuri principale de scriitori.

În prima extremă sunt Creativii care scriu fără un plan în prealabil, îmbrățișează necunoscutul, intuiția, neprevăzutul. Ei preferă să lase povestea să se desfășoare treptat, fără să știe exact încotro îi poartă cărarea. Creativii sunt spontani, nu le plac prin urmare structurile. Ceea ce creează este proaspăt și imprevizibil ca ei. Sunt precum apa, aerul și focul. Nu creează din conștient, ci lasă materialul din subconștient și inconștient să iasă la suprafață. Pentru a reuși acest lucru e nevoie de curaj, încredere în sine și în proces, dar și de o vulnerabilitate pe care doar prin îmbrățișarea necunoscutului o poți atinge și exprima. Creativii știu că nimic nu este fix, ci că schimbarea este singura constantă în procesul creativ, ca și în viață în general. Ei sunt cei care sparg tiparele, care merg pe cărări puțin bătătorite și experimentează. ei sunt pionierii, cei care pun bazele unor noi forme, care din haos aduc ordinea prin restructurarea vechiului. se simt în largul lor în neprevăzut, în mijlocul furtunii și nu se tem de foaia albă.

La polul opus sunt Arhitecții, care scriu întotdeauna cu un plan bine structurat în prealabil, un plan detaliat al poveștii. Arhitectul vrea să știe tot și să-și cunoască universul creat până la cele mai mici detalii. El lasă loc și spontaneității, dar doar atât cât nu deviază de la planul său, de la obiectivul și viziunea sa. El este cel care merge pe calea bătătorită, care știe că nimic nu se creează din nimic și că pentru a reuși are nevoie să interiorizeze tehnicile narative care au avut succes înainte și prin care merge la sigur. Nu îi place neprevăzutul, preferă să rămână în zona de confort: aceea a rutinei și a tiparelor bine ancorate în sine. Procesul său creativ este simplu: plan - documentare - primă versiune cât mai bine structurată - editare. Prin urmare, pentru că are un plan bine definit dinainte, primul său draft este 90% complet și nu necesită prea mult lucru post-scriere.

Acum, că am trecut în revistă cele două tipologii de scriitori, pot să spun că există și calea de mijloc, care presupune să lăsăm loc Muzei să se manifeste, cât și Criticului. Există și calea Creativului-Arhitect care își notează idei prealabile, dar lasă loc și spontaneității. Personal, în cazul proiectelor mai scurte prefer să fiu Creativă, iar în cazul proiectelor mai ample îmi place să îmi fac un plan în prealabil. Depinde, prin urmare, și ce scriu. O poezie, de pildă surprinde un moment, are o structură bine definită, dar presupune folosirea spontaneității în proporție mai mare. O povestire scurtă asemenea. Nu este neapărat să avem un plan amplu pentru a o scrie. Avem loc și pentru nou și spontaneitate. În cazul unui roman însă, pentru a duce proiectul la bun sfârșit, cel mai adesea este necesar un plan care să permită atât exprimarea liberă, dar și finalizarea cărții.

Având în vedere cele spuse, îți propun o temă de reflecție:

EXERCITIU

Tu ce tip de scriitor ești?