Blocajul scriitorului și cum să-l depășești

Se așază ca o ceață peste tine și simți că mai poți vedea verdele pădurii și lumina soarelui pe care cândva le trăiai intens. Totul pare greu, ca de plumb. Cuvintele se arată cu dificultate și nu mai curg ca altădată. Acesta este blocajul, blocajul în care foaia albă te sperie. Dar, de fapt, să fie foaia albă cea care te îngrozește sau altceva? Care să fie cauza acestei împotmoliri? La asemenea întrebări vom răspunde în articolul de față.

Nu de puține ori și eu trec printr-o astfel de perioadă. De cele mai multe ori încep lucruri și îmi e greu să le termin. Și asta este o formă de blocaj. Dar de ce apare el? Pentru mine sunt mai multe cauze: teama de eșec, lipsa inspirației, epuizarea emoțională și mentală, presiunea timpului sau a validării externe și chiar o doză de perfecționism. Toate acestea, dar și alți factori precum distragerile pot fi cauze ale blocajului scriitorului. Deci nu există un singur blocaj, ci mai multe.

Dacă ar fi să pătrundem și mai adânc în acestea, putem descoperi și frici precum teama de a fi văzut, ascultat, înțeles cu toate culorile (pozitive și melancolice), teama de respingere, de a nu fi suficient de bun, de a te face de râs în fața lumii, de a-ți recunoaște în cele din urmă Umbra despre care vorbea Jung. Pentru că scrisul scoate la suprafață și astfel de aspecte ale personalității noastre. El este, într-adevăr, ca o oglindă ce reflectă cine suntem cu adevărat dacă este sincer și autentic. Și unele lucruri pe care le putem vedea câteodată în oglindă nu sunt tocmai plăcute. Partea bună la scris este că putem pune aceste Umbre în personajele noastre și astfel ne eliberăm de ele și construim și ființe din cuvinte și hârtie vii într-un sens, cu care cititorul poate să empatizeze. În fond, viața nu este doar roză, ci mai curând multicoloră. Dacă am nega sentimentele mai grele am respinge părți din noi care pot fi astfel puse sub preș, dar acest lucru nu înseamnă că dispar.

În plus, blocajul trece și dacă ne recunoaștem îndeosebi față de noi că trecem printr-o perioadă de iarnă a creativității, așa cum pomii rămân fără frunze în anotimpul rece pentru a-și conserva energia. E ok să fim și tăcuți. E ok să fim și neproductivi și să ne luăm pauzele necesare pentru reîncărcarea bateriilor și a inspirației. Și, apropo de inspirație, pot să adaug că ea nu trebuie să fie perfectă. Tu nu trebuie să fii perfect pentru a fi suficient ca scriitor, cum nu trebuie să fii perfect pentru a fi iubit. Cu toții avem cicatrici, răni și defecte. Partea bună este că și ele pot avea un sens în creația noastră. Nimic nu se aruncă, totul se reciclează. Așa că lasă Criticul să aștepte într-un colț și scrie. Scrie ce te doare, ce te întristează, ce te mâhnește, ce te inspiră și te înveselește, scrie tot fără rețineri. Căci cine se cenzurează se oprește din a fi și cine se oprește din a fi nu-și mai trăiește viața din plin.

Ce poți face în plus când te simți blocat? În afară de scrisul liber, te poți întoarce la lectură, vechea noastră prietenă. Citește orice îți surâde, de la basme și poezie, la proză și nonficțiune. Orice. Apoi, poți lua și o pauză binemeritată în natură, făcând alte lucruri care îți plac precum ascultatul muzicii, gătitul, plimbările în locuri noi, socializarea și așa mai departe. Dar mai ales îți recomand blândețea. Fii cel mai bun prieten al tău. Căci dacă tu cu tine nu te porți cu blândețe atunci cum poți să te eliberezi din blocaj?

Și un gând de final: faptul că nu creezi acum nu înseamnă că nu vei mai face asta pe viitor. Înseamnă doar că ai nevoie de odihnă. Și faptul că treci prin iarna creativității nu înseamnă că nu ești scriitor. Înseamnă că pentru tine scrisul contează atât de mult și că vrei să spui ceva important, doar că pur și simplu e greu uneori să pui în cuvinte vastitatea care ești. Așa că nu te speria că faci o pauză. Cuvintele vor reveni la tine mai ales din tăcere.